Premierul cere STS sa-i faca publica convorbirea cu Botos, dar nu stie exact daca Serviciul a fost pe fir
Calin Popescu Tariceanu (foto) nu stie cine mai e pe fir – daca mai e cineva, atunci când da un telefon. Premierul crede ca STS ii inregistreaza convorbirile, desi numai SRI ar putea face acest lucru si numai cu mandat de la Parchet. Lipsa de informatie sau mai precis de informatii sigure si veridice a primului-ministru s-a vadit prima oara in urma cu o saptamâna, când seful guvernului recunostea dezinvolt ca ar fi auzit, pe undeva, ca ii sunt cercetate conturile, dar nu prea stia despre ce e vorba.
Confuzia in privinta legilor si atributiilor institutiilor statului a continuat si ieri, când a relansat cazul telefonului dat lui Ilie Botos dupa arestarea lui Dinu Patriciu, cerând STS sa faca publice convorbirile sale cu procurorul general si cu presedintele Traian Basescu.
Raspunsul Serviciului de Telecomunicatii Speciale i-o taie scurt: „Nu exista o interceptare a convorbirilor telefonice ale primului-ministru, pentru ca nu se efectueaza interceptari in retelele administrate de STS, acest lucru fiind stabilit expres in legea de functionare si organizare a institutiei. Conform legii, este interzisa orice interceptare, iar orice tentativa de ascultare constituie atentat la siguranta nationala“. Raspunsul ii apartine directorului STS, adica acelasi Tudor Tanase pe care liberalii vor sa-l schimbe cu orice pret, desi seful PNL nici nu stie care sunt atributiile acestui Serviciu.
De altfel, nici Tariceanu, dupa ce a iesit din plenul parlamentului, nu prea mai era sigur ca STS ii asculta telefonul. „Nu, nu am informatii, dar n-ar fi o situatie surprinzatoare ca Serviciul de Telecomunicatii Speciale sa inregistreze convorbirile premierului, nu pentru a le asculta, ci pentru a exista o dovada materiala, o proba materiala a modului de exercitare a mandatului“, a explicat premierul.
Desi scandalul telefonului dat lui Botos atunci când a fost arestat Patriciu era pe cale sa se stinga, premierul a reinviat scandalul si se prezinta in fata deputatilor ca sa se explice. Ieri, in fata plenului Camerei, Tariceanu a citit deputatilor o declaratie extrem de lunga, pe jumatate explicativa, pe jumatate justificativa.
In calitate de premier, membru CSAT si prieten al lui Patriciu
„Am dat acel telefon in calitate de prim-ministru al României si nu in alta calitate“, a spus Tariceanu, admitând, mai târziu, in discurs, ca are cu Patriciu „o relatie de prietenie care este de notorietate“.
„Reafirm clar si raspicat ca am dat acel telefon pentru a ma informa si nu pentru a influenta mersul anchetei“, declara premierul. Tot el spune insa ca retinerea lui Dinu Patriciu a fost „abuziva“, asta desi aceasta ancheta este inca in derulare.
„In al doilea rând“, a continuat Tariceanu, „am dat acest telefon in calitate de vicepresedinte al Consiliului Suprem de Aparare a Ţarii“. „Datorita faptului ca era implicata cea mai mare societate cu capital românesc in aceasta disputa si pentru ca existau semne clare de influentare negativa a mediului economic, am considerat de obligatia mea sa ma informez in legatura cu acest caz“, s-a justificat seful Executivului, fara a preciza ce este de preferat: bunul mers al justitiei sau afectarea economiei nationale. „Doresc sa-mi asum responsabilitatea fata de faptele reale“, s-a scuzat Tariceanu. „As dori sa valorificam aceasta situatie pentru a consolida sistemul institutional din România, in vederea evitarii pe viitor a unor incidente similare“, continua el, parca promitând ca nu se va mai intâmpla.
Arestare abuziva
Tariceanu a prezentat, de asemenea, si un scurt istoric al cazului, subliniind ca nu a fost singurul de parere ca Patriciu „este retinut intr-o maniera extrem de controversata“. „A existat o preocupare, pe care as numi-o justificata, in viata publica, in mass-media, la nivelul diferitelor institutii si nu in ultimul rând in rândul colegilor mei din PNL“, a sustinut Tariceanu, care mai include in aceasta categorie Departamentul de Stat al SUA, ambasada americana, Delegatia UE la Bucuresti si organizatiile neguvernamentale.
Discutii a avut pe aceasta te-ma si cu presedintele României, chiar pâna la unu noaptea, „pentru ca amândoi impartaseam o preocupare fata de situatia creata“, a spus premierul. Discursul lui Tariceanu a avut si o sectiune de concluzii, chiar daca din aceasta nu reiese daca el considera ca a gresit sau nu. „O serie de prieteni apropiati mi-au sugerat ca am comis o greseala politica pentru ca m-am expus intr-un mod poate hazardat la interpretari negative si la calomii, oricum acest telefon neavând efect“, a dezvaluit premierul. Dar, a spus altruist premierul, „evitând sa dau acest telefon as fi riscat sa fiu blamat de colegii mei si de intreaga clasa politica, ar fi fost o discriminare si ar fi fost o preocupare egoista pentru propria imagine“.
„Un abuz este oricând un abuz si nu exista nici o scuza pentru a tolera acest abuz“, a mai spus premierul, fara sa precizeze care este varianta corecta: aceea ca nu a tolerat abuzul sau aceea ca nu s-a amestecat in mersul justitiei.
